EVENIMENTE ŞI ŞTIRI RECENTE

 

7 iunie 2009: Beatificarea Fericitului fr. Rafael Rafiringa F.S. C.

 

Bolta Bisericii nu este ceva imuabil, fix pentru totdeauna. Pe zi ce trece se înfrumuseţează cu noi aştri. Bolta Bisericii poate fi considerată sfinţenia şi stelele cerului sfinţii.
Am fost anunţaţi de către „observatorul astronomic” al Vaticanului (Congregaţia pentru Cauzele Sfinţilor) că a apărut o noua stea şi că lumina ei va ajunge la noi pe data de 7 iunie 2009.
Nu cu mult timp în urmă, mai exact pe data de 17 ianuarie 2009, Sf. Părinte Papa Benedict al XVI-lea a autorizat promulgarea Decretului cu privire la minunea obţinută prin mijlocirea venerabilului fr. Rafael Alois Rafiringa.
Viaţa lui Rafael este una plină de învăţături pentru lumea de astăzi. Născut la Tananarivo la data 1 mai 1856, dintr-o familie de religie păgână, la vârstă de 10 ani a frecventat prima şcoală a Fraţilor din insula Madagascar, deschisă la vremea aceea. Rafael va cere botezul prin care va deveni fiu a lui Dumnezeu şi îi va deschide orizontul spre o nouă viziune a vieţii. Viaţa exemplară a primilor Fraţi a fost pentru el ca o chemare de la Dumnezeu pentru o nobilă misiune, aceea de consacrat, educator, catehist, dar şi apărător al Bisericii.
La vârsta de douăzeci de ani Rafael cere să intre în Congregaţia Fraţilor Şcolilor Creştine şi trei ani mai târziu, în anul 1879, depune, pentru prima oară, voturile călugăreşti.
Situaţia politică din Madagascar se înrăutăţeşte până la punctul în care Biserica Catolică este persecutată. Toţi misionarii străini, francezi în ceea mai mare parte, sunt expulzaţi din teritoriu. Fratele Rafael, fiind unicul călugăr autohton, rămâne în ţară. Turma credincioşilor nu poate rămâne fără păstor şi fr. Rafael este ales responsabil pentru catolicii din Madagascar.
Este anul 1883. Anii care urmează vor fi foarte dificili, dar şi rodnici. În ajunul Crăciunului din 1915 fr. Rafael este condamnat, fiind acuzat de guvern de înaltă trădare. Timpul petrecut la închisoare va avea consecinţe asupra sănătăţii Fratelui pentru tot restul vieţii. Descoperită şi recunoscută  nevinovăţia din partea justiţiei, fr. Rafael va fi eliberat la data 18 februarie 1916.
Persoană integră şi valoroasă, ca puţini din vremea lui in Madagascar, Fratele Rafael a fost decorat cu Medalia Meritului Civil. Autorităţile franceze i-au acordat Medalia Meritului Malgaş şi l-au numit membru al Academiei din Madagascar.
Va mai continua trei ani viaţa sa de dăruire, până ce la data de 19 mai 1919, (acum 90 de ani), la Fianarantsoa (Madagascar), este chemat de Dumnezeu pentru a primi răsplata celor care îl urmează, aceea de „a străluci ca o stea în veşnicie pentru că a îndrumat pe mulţi pe calea dreptăţii” (Dan. 12,3).
O stea a îmbogăţit bolta Bisericii Catolice. Steaua se cheamă: Fericitul Frate Rafael  Rafiringa, din Congregaţia Fraţii Şcolilor Creştine.

RUGĂCIUNE

Dumnezeule, izvorul a toată sfinţenia,
Tu, care ai făcut din Fericitul Rafael,
prin docilitatea faţă de Duhul Sfânt,
un fiu al luminii şi un admirabil ghid al tinerilor şi adulţilor
pe drumul credinţei şi al iubirii,
fă ca şi noi, prin exemplul şi mijlocirea lui,
să fim lumină în splendoarea adevărului
şi disponibili pentru slujirea fraţilor noştri.
Prin Isus Cristos Domnul nostru. Amin.

14 aprilie 2009: A trecut la cele veşnice Fr. Damian (Mihai) Bakos

 

Fratele Damian s-a născut la 21 octombrie 1923, în Satul Mic, judeţul Arad, din părinţii Francisc şi Emerenţiana. Primele şase clase primare le-a urmat la şcoala din localitatea natală.
La vârsta de 12 ani a cerut şi a fost primit ca juvenist, la Oradea, în Congregaţia Fraţii Şcolilor Creştine. Între anii 1935-1937 a studiat la Liceul Emanoil Gojdu, iar între 1937-1939 a frecventat Şcoala Normală.
În anul 1940, a intrat în noviciatul Fraţilor Şcolilor Creştine, din Bucureşti, iar la 8 septembrie 1941 a depus primele voturi. Între anii 1942-1944 a făcut Scolasticatul la Blaj, unde şi-a continuat studiile la Şcoala normală din aceeaşi localitate.
A efectuat stagiul militar în localităţile Turnu Severin, Ineu şi Craiova, de unde a fost lăsat la vatră, la 10 ianuarie 1945.
Între anii 1945-1959 s-a aflat la Bucureşti. Până la naţionalizarea şcolilor confesionale, din anul 1948, a fost învăţător şi catehet la Liceul „Sf. Andrei” al Arhiepiscopiei de Bucureşti, din Calea Călăraşilor nr. 12. După naţionalizarea şcolilor confesionale a continuat să fie catehet în Bucureşti. Concomitent şi-a continuat studiile la Facultatea de matematică şi fizică pe care a absolvit-o în anul 1953.
La 28 iunie 1958, când mulţi membri ai Bisericii sfârşeau ca martiri sau sufereau în închisorile comuniste, Fr. Damian cu mult curaj depunea voturile perpetue, angajându-se să-l slujească pe Dumnezeu până la moarte ca Frate al Şcolilor Creştine. Anul trecut şi-a sărbătorit Jubileul de aur al consacrării.
Între 1959 şi 1964 a fost trimis cu domiciliu obligatoriu în Bărăgan, la Viişoara, judeţul Ialomiţa. Deoarece după amnistie nu a mai putut reveni la Bucureşti, s-a întors la Arad, la rudele sale. Aici a lucrat ca angajat al fabricii de cherestea până în anul 1967.
În anul 1967, preasfinţitul Marton Aron l-a chemat la Seminarul teologic din Alba Iulia. Timp de aproape 25 de ani a activat ca director şi profesor în cadrul acestui Seminar teologic .
În anul 1992, superiorii Congregaţiei l-au chemat pentru ca împreună cu Fraţii Atanasie şi Marcelin să reîntemeieze o comunitate la Oradea, răspunzând astfel cererii episcopului greco-catolic de Oradea, preasfinţitul Vasile Hossu, de a reînfiinţa internatul şi de a reorganiza Institutul greco-catolic din aceeaşi localitate.
În anul 2000, după închiderea comunităţii din Oradea, s-a alăturat Fraţilor din comunitatea din Iaşi. Între anii 2001-2003,  a fost în comunitatea Fraţilor din Strebersdorf-Viena, iar din vara anului 2003 a revenit în comunitatea din Iaşi.
În ultima perioadă mai grea a vieţii sale a fost îngrijit în comunitate de Fr. Thomas Voss, iar în luna aprilie a anului 2008 a fost primit în Căminul de bătrâni „Sfântul Iosif” al surorilor „Fiicele Sfintei Maria a Divinei Providenţe” din Iaşi, unde a fost îngrijit în mod exemplar până în ultima clipă a vieţii sale.
În dimineaţa zilei de 14 aprilie, în a treia zi din Octava sfintelor Paşti, Fr. Damian a trecut la cele veşnice. Înmormântarea va avea loc vineri, 17 aprilie, începând cu orele 10.30, în cimitirul Belu catolic din Bucureşti.
Dumnezeu să-l odihnească în pace!

 

ÎNAPOI
25 martie 2009: Comunicat despre BEATIFICAREA unui nou Frate al Şcolilor Creştine : Fr. RAFAEL LUIS RAFIRINGA din Madagascar
           Dragi Fraţi şi Colaboratori Lasallieni,

          Cu mare bucurie vă transmit buna veste că în sărbătoarea Sfintei Treimi, duminică, 7 iunie 2009, Fr. Rafael Luis Rafiringa va fi beatificat în cadrul ceremoniei care va avea loc în Antanarivo, Madagascar. Beatificarea, proclamată de Papa Benedict al XVI-lea, va fi prezidată de Arhiepiscopul Angelo Amato, Prefect al Congregaţiei pentru Cauzele Sfinţilor. Este semnificativ faptul că ceremonia de beatificare va avea loc în solemnitatea Sfintei Treimi, datorită importanţei zilei în viaţa Sf. Ioan de La Salle şi pentru faptul că reprezintă ziua reînnoirii voturilor noastre. Această zi va fi un prilej pentru a reflecta la activitatea noastră în lumina exemplului confratelui nostru Rafael.
          O beatificare este întotdeauna un dar pentru Institutul nostru şi în special pentru Fraţii Lasalieni din districtul de Madagascar. Fr. Rafael ocupă un loc special în istoria Bisericii din Madagascar, ceea ce face ca această beatificare să fie un eveniment semnificativ nu doar pentru Institutul nostru, ci pentru întreaga ţară. Fr. Rafael a fost un excelent educator, catehet şi lider talentat şi eficace. În perioada în care misionarii străini erau expulzaţi din ţară, Fr. Rafael a fost ales ca Preşedinte al Uniunii Catolicilor pentru Madagascar, dirijând efectiv Biserica în acea perioadă de opoziţie. A fost închis, aducându-i-se acuzaţii false, dar s-a menţinut ferm în privinţa credinţei şi a vocaţiei. În final, a fost numit Membru al Academiei din Madagascar şi a primit Medalia pentru Meritul Civil pentru succesul eforturilor sale în a normaliza relaţiile dintre Madagascar şi Franţa.
          Cel mai important lucru pe care-l celebrăm este faptul că Fr. Rafael a fost un om al lui Dumnezeu. S-a convertit la creştinism din religia lui nativă, ajungând să fie un Frate care a muncit cu ardoare învăţând, lucrând cu săracii, scriind cărţi şi compunând poezii şi muzică. Fericitul Rafael Luis Rafiringa este un model nu numai pentru Madagascar, ci şi pentru întregul Institut şi Biserică.
          Cu bucurie putem exclama: „Fericite Rafael Luis Rafiringa, roagă-te pentru noi!”.

          Cu fraternitate,
          Fr. Alvaro Rodriguez Echeverria FSC
          Superior General


28 IUNIE 2008: ADUNAREA GENERALĂ A ASOCIAŢIEI "Institutul Sf. Ioan De La Salle" ŞI JUBILEU DE AUR AL VOTURILOR VEŞNICE ALE FRATELUI DAMIAN
        Sâmbăta, 28 iunie 2008, a avut loc în Mănăstirea "La Salle" din Iaşi Adunarea Generală anuală prevăzută în Statutele Asociaţiei "Institutul Sf. Ioan De La Salle".
        Condusă de Fr. Vicenţiu Ghiurcă, Preşedintele Asociaţiei şi Delegatul Fratelui Provincial pentru România, Adunarea a început la orele 10.00 cu o rugăciune în care s-a cerut sprijinul lui Dumnezeu pentru ca Asociaţia noastră să atingă obiectivele propuse şi pentru odihna veşnică a membrilor decedaţi. S-a citit apoi şi a fost aprobat procesul verbal al ultimei Adunări Generale din mai 2007, iar în continuare Fratele Daniel, Fratele Juan şi Fratele Iosif au prezentat un raport despre activităţile desfăşurate în ultimul an, mai ales în ceea ce priveşte şcoala profesională din Pildeşti, şi funcţionarea casei şi a căminului "La Salle" din Iaşi.
        Foştii elevi lasallieni din Bucureşti (Dl. Konrad şi Dl. Amzulescu) au împărtăşit experienţele lor din acest an şi au informat despre Recviemul organizat la Catedrala Sf. Iosif pentru Fraţii decedaţi, despre activităţile asociaţiei "Legio Mariae", despre cele patru întâlniri anuale a foştilor elevi şi eleve ale şcolilor arhiepiscopale, etc. Au sugerat că ar fi interesant un contact între aceşti foşti elevi şi noii absolvenţi ai şcolii profesionale "La Salle" din Pildeşti, mai ales dacă unii dintre aceştia lucrează în capitală. Pe de altă parte, s-au angajat să aibă grijă de mormintele Fraţilor de la cimitirul Bellu.
        Dl. Anton Mosoia a prezentat şi a dăruit celor două comunităţi de la Iaşi şi Pildeşti o carte depre ştiinţă şi religie publicată de fiul său şi în care mai mulţi oameni de cultură răspund la diferite întrebări legate de această problemă.
        După o scurtă pauză a fost prezentat raportul economic şi s-a cerut actualizarea listei membrilor Asociaţiei. Doi colaboratori apropiaţi ai Fraţilor, Dl. Mihai Iştoc şi Dna. Gabriela Martişcă, prezenţi la această adunare, au solicitat să fie acceptaţi ca membrii de drept, cerere care a fost acceptată în unanimitate.
         După masă frăţească "încălzită" cu "margelele" din Şomcuta Mare (produced by Zorel), am avut un timp de lectură şi reflecţie asupra mesajului Fratelui Superior General Álvaro Rodríguez Echeverría adresat participanţilor -fraţi şi laici- la adunarea internaţională din 2006 şi asupra mesajului celui de-al 44-lea Capitul General adresat Familiei Lasaliene.
         La orele 16.15 ne-am bucurat de prezenţa Fratelui Damian Bacos care, în această zi, aniversa 50 de ani de la depunerea voturilor veşnice. În prezenţa lui am vizionat un audiovizual retrospectiv despre activitatea Congregaţiei Fraţilor Şcolilor Creştine în România, când se împlinesc 110 ani de prezenţă neintreruptă.
         Sf. Liturghie de la orele 17.00 a fost prilej de a-i mulţumi lui Dumnezeu pentru harul vocaţiei şi al muncii Fraţilor şi de-l ruga să trimită lucrători tineri în secerişul său. După Liturghia Cuvântului Părintele celebrant, Marius Taloş, ne-a invitat să împărtaşim experienţele noastre iar Dl. Amzulescu a subliniat semnificaţia angajării eroice a Fratelui Damian când a depus voturile veşnice tocmai în iunie 1958, într-o situaţie de persecuţie, două luni înainte ca Fraţii să fie arestaţi şi condamnaţi la diferite perioade de muncă silnică (de la 10 la 20 de ani). Fratele Damian ne-a îmbogăţit apoi cu experienţele de viaţă de credinţă şi de apostolat trăite în aceşti 50 de ani de dăruire vocaţiei de educator consacrat.
        Sf. Liturghie s-a încheiat cu imnul către Sf. Ioan De La Salle şi toţi participanţi am avut parte de o masă frăţească şi de un tort aniversar în cinstea Fratelui Damian.
         Să ne revedem cu bine la anul! Pe curând!

RĂMAS BUN... şi trei poeme!

         Da, a sosit şi momentul în care trebuie să închei această etapă a vieţii mele. Nu pot să zic dacă este un "adio" definitiv, doar un "la revedere" sau "pe curând"...; numai bunul Dumnezeu ştie ce ne rezervă viitorul. În orice caz vreau să fie un sincer "Rămâneţi cu bine!".
         Am venit în România cu nostalgie de ceea ce lăsam în spate şi cu o anumită teamă faţă de necunoscutul care mă aştepta aici şi plec acum, 16 ani mai târziu, dintr-o România diferită de acea de atunci, o România care a evoluat rapid în faţa ochilor mei în timp ce eu înaintam în vârstă, în chelie şi, de ce nu, în experienţe adunate. Şi părăsesc acest pământ binecuvântat cu o nostalgie şi mai mare pentru că las opere care mi-au fost şi îmi vor fi mereu dragi, oameni de care m-am apropiat, prieteni extraordinari cu care mă simt strâns unit, de care nu voi uita niciodată şi cu care vreau să rămân în contact.
         Îmi iau rămas bun de la aceşti ani fericiţi (în cea mai mare parte), conştient de faptul că aceştia constituie cel mai important tronson din drumul vieţii mele.
         În această clipă îmi vine în minte o poezie a unui autor necunoscut (cel puţin pentru mine) pe care am învăţat-o când mă pregăteam să fac primul drum spre România:

 De-ai veni pe aici odată
 ai vedea că am o ţară
 ca un fagure de miere
 strâns din flori de primăvară.
       De-ai veni pe aici odată

       şi-ai voi apoi să pleci...
       ai pleca cu ţară-n suflet
       ca să n-o mai uiţi în veci!

         Astăzi are o semnificaţie mai personală, mai adâncă, mai adevărată. Astăzi a devenit realitate în sufletul meu. La fel şi aceste versuri scrise de poetul spaniol Antonio Machado. Cred că reflectă, cel mai bine, experienţa mea de 16 ani care se încheie acum sau, mai bine zis, care va merge mai departe, dar pe alte poteci:

 Caminante, son tus huellas
 el camino, y nada más;
 caminante, no hay camino,
 se hace camino al andar.
      Al andar se hace camino,
      y al volver la vista atrás
      se ve la senda que nunca
      se ha de volver a pisar.
 Caminante, no hay camino,
 sino estelas en la mar.

Drumeţule, urmele tale
sunt drumul, nimic mai mult;
drumeţule, nu există niciun drum,
drumul se face mergând.
     Mergând se face drumul
     şi când privim înapoi
     vedem cărarea pe care niciodată
     nu vom mai călca.
Drumeţule, nu există drumuri,
doar urme pe mare.

         Drumul se face mergând şi, atunci când privim înapoi, vedem urmele lăsate de noi şi pe care nu avem să călcăm din nou... urme care ne aparţin doar nouă şi devin modul personal de a-l căuta pe Dumnezeu sau prin care Dumnezeu ni s-a arătat în mod personal, poate într-un mod complet diferit de acela experimentat de cei care mergeau alături. Poetul bohem spaniol León Felipe, mort în exil, exprimă mult mai bine această experienţă spirituală pe care am împărtăşit-o şi eu în aceşti ani:

 Nadie fue ayer,
 ni va hoy,
 ni irá mañana
 hacia Dios
 por este mismo camino
 que yo voy.
 Para cada hombre guarda
 un rayo nuevo de luz el sol...
 y un camino virgen
 Dios.

Nimeni nu a mers ieri
nici nu merge astăzi
şi nici nu va merge mâine
la Dumnezeu
pe acelaşi drum
pe care merg eu.
Pentru fiecare om are
o rază nouă de lumină soarele...
şi un drum virgin
Dumnezeu.

        Acum, când aproape am ajuns la această intersecţie şi drumurile noastre se vor despărţi (avionul mă aşteaptă pe 6 august), vă doresc tuturor, fraţi, colegi profesori, elevi, familii... numai bine, succes în viaţă personală, în viaţa comunitară şi de familie, în activitatea educativă sau profesională. Şi vă spun tuturor cu drag şi din suflet: "So long!", "Rămâneţi cu bine!"

Fr. Antxon Andueza FSC (20.06.2008)


BEATIFICAREA A 58 DE FRAŢI DIN CONGREGAŢIA "FRAŢII ŞCOLILOR CREŞTINE"

“Şi ei l-au învins prin sângele Mielului
şi prin cuvântul mărturiei lor şi nu şi-au iubit viaţa
într-atât încât să se teamă de moarte” (Ap 12, 11)

Învăţători şi mărturisitori 

          Cu mare bucurie Biserica universală se pregăteşte pentru a celebra, în ziua de 28 octombrie, anul curent, beatificarea a 498 de martiri. 58 dintre ei sunt Fraţii Şcolilor Creştine. Cu toţii şi-au dăruit viaţa în apărarea credinţei şi a identităţii lor de creştini în timpul persecuţiei religioase care a avut loc în Spania între anii 1934 şi 1939. Locul ales va fi Roma, cetatea care ne aminteşte despre martiriul primilor creştini.
           Printre noii fericiţi se regăsesc 2 Episcopi, 24 de preoţi diecezani, 462 de Călugari din diferite Congregaţii masculine şi feminine, 1 Diacon, 1 Subdiacon, 1 Seminarist şi 7 Laici.
           Este, fără îndoială, una dintre beatificările cele mai numeroase în istoria Bisericii şi la care Congregaţia Fraţilor Şcolilor Creştine aduce al patrulea grup mai numeros: 58 de Fraţi dintre care 56 erau spanioli şi 2 francezi.

          Cu ocazia acestei mari celebrări a Bisericii şi a Congregaţiei noastre Fratele Álvaro Rodríguez Echeverría, Superior General FSC, a publicat o scrisoare din care spicuim câteva fragmente:
          "În toate ţările şi în toate vremurile, faptul martiriului oferă întotdeauna lecturi şi interpretări diferite, dar numai persecuţiile religioase aduc cu ele martiri. Aceia care au cunoscut aceşti oameni îndeaproape şi, mai precis, pe aceşti Fraţi, au fost martori ai adevăratelor motive pentru care şi-au dăruit viaţa. Cu toţii afirmă şi recunosc puterea credinţei lor mărturisind condiţia lor de credincioşi şi de consacraţi. Înainte de execuţie au fost întemniţaţi, torturaţi şi condamnaţi fără judecată sau vină de niciun fel. Unii au refuzat propunerile de a renunţa la identitatea lor de religioşi sau de a părăsi şcoala sau comunitatea în care trăiau pentru a-şi salva astfel viaţa. Cu toţii au murit eroic iertându-i pe ucigaşii lor şi proclamându-l pe Cristos singurul Rege şi Domn al vieţii lor (...)
          Aceşti Fraţi martiri să devină pentru noi adevărate Semne de Credinţă şi Dragoste în timp ce ne anunţă Speranţa lor într-o lume mai dreaptă şi fraternă unde viaţa să fie mereu ocrotită şi libertatea religioasă respectată (...)
          Vârsarea sângelui martirilor pentru Cristos este considerată de către Biserica drept dăruirea supremă şi cea mai mare dovadă de caritate (...) Fraţilor şi membrilor Familiei Lasalliane, fie ca marturia martirilor noştri să hrănească Credinţa noastră şi să ne întărească zelul pentru  educaţia noilor generaţii, pentru ca toţi oamenii să putem trăi ca fii şi fiice lui Dumnezeu şi fraţi şi surori între noi, în respect şi convieţuire paşnică (...)".


FOSTUL SUPERIOR GENERAL, FR. JOHN JOHNSTON, A TRECUT LA CELE VEŞNICE

          În ziua de 11 Octombrie 2007 Fratele Álvaro Rodríguez Echeverría, Superior General FSC, a informat cu durere întregul Institut al Fraţilor Şcolilor Creştine şi toţi membri Familiei Lasalliene despre trecerea la cele veşnice, în Memphis (SUA), a fostului Superior General, Fratele John Jonston.
          „Fratele John Johnston a fost un eminent membru al Institutului nostru şi i-a marcat profund pe toţi Fraţi şi laici lasallieni din întreaga lume. În primul rând în provincia sa religioasă din Saint Louis, Missouri, unde a avut diferite responsabilităţi în domeniul formării Fraţilor tineri şi unde a fost Provincial. Apoi în calitate de Vicar General al Institutului (1976-1986) şi de Superior General în două mandate de câte şapte ani (1986-2000). Timp de câţiva ani a fost şi Vicepreşedinte al Uniunii Superiorilor Generali, aparând mereu cu putere valoarea şi sensul vocaţiei de Frate în Biserică; a participat în trei Sinoade, fiind secretar adjunct în Sinodul despre Viaţa Consacrată. La sfârşitul mandatelor sale ca Superior General a devenit responsabilul Departamentului de Educaţie în Regiunea Lasalliana USA-Toronto, al unei  Fundaţii pentru Ocrotirea copiilor, şi a cutreierat întreaga lume lasalliană animând Reculegeri, Adunări, Întâlniri..."
          Boala sa, care a început cu mai bine de un an în urmă, l-a obligat să schimbe o agendă plină de activităţi în favoarea mai multor sectoare ale Institutului. Singura lui dorinţă era de a răspunde voinţei de iubire a lui Dumnezeu: "Fie ceea ce Dumnezeu vrea de la mine", erau cuvintele sale.


          Fratele John a vizitat România în mai multe ocazii, atât în calitate de Vicar General pentru a-i încuraja pe Fraţii care ieşiseră din închisorile comuniste dar se aflau în domiciliu obligatoriu, cât şi ca Superior General. El a scos "primul hârleţ" de pământ în mai 1995 când Fraţii au început lucrările de construcţie la Pildeşti. Întotdeauna ne-a fost alături şi cunoştea perfect mersul proiectelor noastre în această ţară.

         Dumnezeu să-l odihnească!

 

În fotografia din stângă, Fratele John la Pildeşti în 1995, cu ocazia vizitei sale în comunităţile Fraţilor din România.




ROMA, 28.05.2007 - FR. ÁLVARO RODRÍGUEZ, REALES SUPERIOR GENERAL F.S.C.

Comunicat de presă

Fratele Álvaro Rodríguez Echeverría a fost reales ca Superior General al Fraţilor Şcolilor Creştine

Votarea s-a realizat în cadrul celui de-al 44-lea Capitul General care se celebrează în luna mai 2007 în Roma

Fratele Alvaro Rodriguez Echeverria a fost reales, în această dimineaţă, ca Superior General al Congregaţiei Fraţii Şcolilor Creştine. Născut în Costa Rica, a îndeplinit diferite responsabilităţi ca Preşedinte al Uniunii Superiorilor Majori.

112 Fraţi proveniţi din cele cinci continente participă, de la sfârşitul lunii aprilie 2007 la cel de-al 44–lea Capitul General, care se celebrează în Casa mamă, pe Via Aurelia din Roma. Pe lângă aprobarea unor structuri de animare şi guvernare, Capitulul face şi alegerea Superiorului, Vicarului şi a Consilierilor.

La trei secole de la înfiinţare, Congregaţia Fraţii Şcolilor Creştine este prezentă în cca 90 de ţări din toată lumea prin diverse tipuri de centre: de la şcoli foarte mici în lumea a treia, până la o amplă reţea de Universităţi proprii. Diminuarea numărului Fraţilor nu a fost un obstacol în extinderea ofertei educative.

Fratele Alvaro s-a adresat în această după-amiază, Fraţilor capitulanţi cu un prim mesaj la care a avut acces, prin Internet, familia lasalliană din toată lumea.

Pentru mai multe informaţii: www.lasalle.org          

FrAlvaro
Fr. Vicenţiu Ghiurcă, din Comunitatea FSC Pildeşti,
desemnat consultant la Capitulul General de către Fratele Superior General,
îl felicită pe Fratele Álvaro după realegerea sa.
 

ÎNAPOI