Sugestii pentru reflecţiile de la începutul orelor de curs sau practică Studiul - o trambulină în formarea noastră (Săptămâna 1-a) LUNI Un nou an şcolar, o nouă oportunitate. Aveţi în faţa voastră un nou drum, original şi personal: drumul vostru. Porniţi pe acest drum cu bucurie, cu dorinţa de a depune efort şi viaţa voastră de elevi va iradia optimism! Un nou an de şcoală este o nouă oportunitate pentru a demonstra că sunteţi capabili de a valora şi profita de perioadele de vacanţă şi de momentele de lucru, de timpul de destindere şi de studiu, că ştiţi să vă organizaţi timpul liber şi că sunteţi capabili de a vă asuma exigenţele orarului şcolar. Trebuie să ţineţi cont de toate aceste lucruri. Dacă lăsaţi ceva pe din afară, veţi experimenta insatisfacţia şi dezamăgirea. Dacă, în schimb, veţi ţine cont de acestea veţi trăi cu bucurie toate momentele din acest an.
MARŢI Sfântul Augustin dădea acest sfat tinerilor: „Întăriţi-vă şi alimentaţi-vă aripile”. Există persoane care trec toată viaţa lor fără a lăsa să le crească aripi, visurile lor. Vă deschide-ţi vieţii şi aveţi posibilitatea să alegeţi între a fi reptile sau păsări capabile de a-şi lua zborul. În acest nou an şcolar aveţi o nouă posibilitate pentru a vă antrena, a face exerciţii de zbor: atenţie la explicaţii, creativitate la exerciţii, efort la studiu şi lucru, colaborare, simţ critic…
MIERCURI Este uşor să vă plângeţi de profesorii voştri: de faptul că aveţi materii dificile şi plictisitoare, că orarul este prea lung, că mulţi dintre colegii de clasă sunt…, însă e bine să vă fie clar că doar de voi depinde să vă luaţi zborul; voi singuri puteţi alege să vă târâţi ca nişte reptile prin (lipsă de interes pentru orice), sau să zburaţi prin (efort, dedicare, bucurie…). Toate obiectele, inclusiv cele care vi se par mai puţin utile, vă ajută să vă maturizaţi personalitatea, dezvoltându-vă minţile şi deschizându-vă spre alte orizonturi.
JOI Acum, la începutul acestui an şcolar, sfârşitul vi se pare foarte îndepărtat. Dar dacă vă programaţi bine, dacă vă deschideţi velele inteligenţei vântului efortului, dacă veţi asculta îndrumările şi orientările părinţilor şi profesorilor, veţi călători cu satisfacţie prin lumea culturii, a disponibilităţii şi a serviciului.
VINERI Scurtă reflecţie despre textul Duminicii a 25-a de peste an. Citire din Evanghelia după
Să facem lucrurile cu responsabilitate (Săptămâna 2-a)
LUNI (Lc 8, 16-18: Lumina se pune în sfeşnic pentru ca cei care intră să o vadă) Ştiţi foarte bine că în decursul acestui nou an şcolar veţi avea multe teme, activităţi de făcut împreună. Dacă vă veţi angaja în vreo activitate, să nu lăsaţi toată munca în seama colegilor voştri. Ceilalţi se încred în voi şi de aceea trebuie să răspundeţi în mod responsabil aşteptărilor acestora. Responsabilitatea înseamnă să răspunzi de un anumit lucru în faţa cuiva.
MARŢI (In 12, 24-26: Dacă bobul de grâu căzut în pământ moare, aduce mult rod) A răspunde de totul, de talentele voastre, de posibilităţile voastre, de cultura voastră, de mijloacele economice pe care le posedaţi, de cunoştinţele religioase şi de harurile primite, de tot ceea ce aţi primit în dar de la bunul Dumnezeu. Noi, oamenii, nu suntem stăpânii absoluţi ai lucrurilor, ci doar administratori. Administratorii trebuie să dea cont de gestiunea lor.
MIERCURI (Mt 9, 9-13: Matei s-a ridicat şi l-a urmat) Voi sunteţi protagonişti şi responsabili în faţa lui Dumnezeu. El este adevăratul stăpân al vieţii şi totul există prin el, însă vă respectă libertatea. În faţa conştiinţei voastre sunteţi responsabili în a vă îndeplini cât mai bine obligaţiile voastre, atât la şcoală cât şi în familie şi în societate.
JOI (Lc 9, 7-9: Lui Ioan i-am tăiat capul; dar cine este acest om despre care aud aceste lucruri!?) Responsabilitatea are fără îndoială mulţi duşmani: TRÂNDĂVIA ŞI LENEA care vă îndeamnă să nu faceţi nimic. A nu face ceea ce trebuie să faceţi este o lipsă de responsabilitate. Un alt duşman al responsabilităţii este EGOISMUL: multe persoane cred că lumea ar trebui să se învârtă în jurul lor şi pretind ca toţi să le stea la dispoziţie pentru a le îndeplini orice capriciu personal. Când trebuie să depună efort şi abnegaţie pentru a îndeplini ceva, renunţă uşor.
VINERI (Lc 9,18-22:Tu eşti Mesia… Fiul Omului va avea mult de suferit) Scurtă reflecţie despre textul Duminicii a 26-a de peste an. Citire din Evanghelia după
Să ştim cine suntem (Săptămâna 3-a)
LUNI Există o expresie pe care o auzim deseori: „Eşti un fariseu, un ipocrit”. Ne referim la toţi aceia care nu sunt autentici, după criteriile noastre. Atunci când cineva este cu două feţe. Când ni se pare că ascunde ceva. O persoană care nu este sinceră cu noi. Să răspundem fiecare dinte noi, în inimile noastre: Eu cum mă văd?
MARŢI Să ne gândim şi la situaţiile în care ne-am întâlnit cu o persoană despre care am putut spune: „Este o persoană deschisă… în ea nu există făţărnicie. Pare ceea ce este şi este ceea ce pare. Nu poartă nici o mască şi nu joacă teatru”.
MIERCURI Deseori le cerem celorlalţi să ne accepte aşa cum suntem, însă noi ne acceptăm aşa cum suntem? Există riscul de a ne conforma unei personalităţi care nu este a noastră. Putem cădea în greşeala de a ne accepta nu pentru ceea ce suntem, ci pentru ceea ce am dori să fim. Să încercăm să dezvoltăm în noi tot ceea ce avem pozitiv!
JOI Să cerem prietenilor noştri să ne spună cum ne văd. Este un exerciţiu bun. Ne va ajuta să ne descoperim. Acest lucru cere mult curaj. A avea prieteni înseamnă a avea persoane în jurul nostru în care putem să ne încredem şi pe care să ne bazăm în momentele dificile. Cuvântul prieten şi-a cam pierdut din valoare fiind folosit în prea multe situaţii. Dacă avem vreun prieten adevărat, să-l întrebăm ce găseşte pozitiv şi negativ în noi. Profitaţi de această oportunitate!
VINERI Scurtă reflecţie despre textul Duminicii a 27-a de peste an. Citire din Evanghelia după
Un prim pas ne poate salva (Săptămâna 4-a)
LUNI Noi suntem în stare să oferim mult mai mult decât avem impresia. Experienţa şi puterea de a comunica între noi, în clasă, în grupul de prieteni, cunoaşterea reciprocă, ne ajută să devenim unii pentru alţii o forţă şi o călăuză. Dacă vreo persoană care ne iubeşte şi care se încrede în noi ne determină să mergem mai departe, să fim siguri că vom acţiona cu mai mare bucurie, decât dacă am fi singuri.
MARŢI În cartea sa „Pământul oamenilor”, Antoine de Saint Exupery povesteşte: „ Guillaumet… trăieşte. Şi toţi necunoscuţii care se aflau aici se îmbrăţişau. Mai târziu ne-a explicat accidentul: în zăpadă îţi pierzi tot instinctul de autoconservare. După trei sau patru zile de mers, unicul lucru pe care-l doreşti este să dormi. Asta doream şi eu. Însă îmi spuneam: dacă soţia mea crede că sunt în viaţă, merită să-mi continui drumul. Camarazii mei cred, de asemenea, acelaşi lucru. Toţi se încred în mine.”
MIERCURI „… iar tu continuai să mergi, deschizând cu vârful cuţitului şireturile încălţămintei pentru ca picioarele tale, îngheţate şi umflate să mai poată rezista. La un moment dat ai renunţat să te mai ridici: CEEA CE MĂ VA SALVA ESTE UN PAS – ţi-ai spus -, mă voi salva, dacă voi face noi paşi.”
JOI Valoarea lui Guillaumet este, înainte de toate, un efect al verticalităţii sale. Măreţia sa constă în faptul de a se simţi responsabil. Responsabil de sine însuşi, de soţia sa, de prietenii care îl aşteptau. Este o caracteristică a oamenilor generoşi, care acceptă sacrificii mari spre binele prietenilor. A fi om înseamnă cu siguranţă a fi responsabil. Presupune a te simţi mândru de victoria pe care prietenii au dobândit-o.
VINERI Scurtă reflecţie despre textul Duminicii a 28 a de peste an. Citire din Evanghelia după
Despre misiuni (Săptămâna 5-a)
LUNI Duminica viitoare, pe 19 octombrie, în Biserică va fi sărbătorită ziua mondială a Misiunilor. Acesta este motivul pentru care în fiecare zi din această săptămână vom avea un gând special referitor la această temă. Săptămâna dedicată Misiunilor ne aminteşte în fiecare an că sarcina principală a Bisericii este Misiunea. În aceste zile fiecare comunitate simte aerul renovator al Duhului Sfânt care a umplut Biserica la Rusalii şi i-a trimis pe ucenici să vestească Evanghelia la toată făptura.
MARŢI Duminica Mondială a Misiunilor ne invită să ne gândim la misionari, bărbaţi şi femei, care au lăsat ţările lor de origine şi au devenit fraţi ai unor oameni aflaţi în diferite colţuri ale lumii, vestindu-le prin cuvânt şi faptă Vestea cea Bună a lui Isus Cristos. Noi trebuie să-i susţinem cu rugăciunile noastre constante şi de ce nu şi financiar, răspunzând diferitelor îndemnuri venite din partea părinţilor parohi la a contribui şi cu bani, pentru misiuni şi misionari. MIERCURI Săptămâna dedicată Misiunilor înseamnă universalitate, deschidere, creştere. Înseamnă a ne identifica cu cei care sunt în misiuni, făcându-ne proprii grijile, suferinţele, speranţele lor. Să înţelegem cuvintele lui Isus, fără limită şi graniţe: „Mai am şi alte oi care nu sunt în staul. Vor asculta glasul meu, vor fi o singură turmă şi un singur păstor” (In 10, 16). Să ne rugăm cu această intenţie şi să fim martori ai Evangheliei în ambientul nostru cotidian.
JOI Sfântul apostol Paul, mare misionar, ne indică în mod clar caracteristicile fundamentale pe care ar trebui să le aibă o comunitate creştină pentru a putea răspunde în mod pozitiv la această interpelare (implicarea noastră în susţinerea Misiunilor): O credinţă care se străduieşte să ajungă şi la cei care încă nu-L cunosc pe Isus; o iubire generoasă faţă de Bisericile tinere din ţările de misiune care luptă pentru mai multă dreptate şi libertate; o speranţă fermă în Cristos care lucrează în linişte şi eficace în sufletele tuturor oamenilor.
VINERI Scurtă reflecţie despre textul Duminicii a 29 a de peste an. Citire din Evanghelia după
Despre responsabilitate (Săptămâna 6-a)
LUNI În viaţa de zi cu zi există multe lucruri, activităţi, care îşi aşteaptă rezolvarea. Mulţi bolnavi care aşteaptă să fie vizitaţi şi să se vindece, şi mulţi copii care nu au unde merge la şcoală. Nu suntem pe Pământ pentru a trăi în mod egoist. Viaţa este o datorie şi un serviciu. Unii nu vor să vadă această realitate şi fug de probleme, doresc să trăiască liniştiţi. Însă aceasta înseamnă lene. Activităţile, lucrurile, lumea trebuie să o construim împreună
MARŢI Şi pentru că lumea ne oferă multe posibilităţi de implicare şi de acţiune, ar fi interesant să reflectăm asupra următorului principiu yankeu: „Să facem mai mult, să facem pentru ceilalţi să facem cu ceilalţi”. SĂ FACEM MAI MULT: înseamnă a dori să ne depăşim mereu, a nu rămâne satisfăcuţi cu ceea ce am realizat. A ne fi foame şi sete de dreptate. Să nu ne lăsăm pradă comodităţii!
MIERCURI A FACE PENTRU CEILALŢI: a capta solidaritatea care ne uneşte cu toţi oamenii, a ne dărui a ne sacrifica, a rupe limitele Eu-lui propriu şi a învinge egoismul. A da cont de responsabilitatea personală şi a activa în consecinţă. Toate acestea nu sunt uşor de realizat, dar sunt posibile. Multe persoane ne-au demonstrat aceasta şi continuă să ne demonstreze. De ce nu am fi şi noi unii dintre aceştia?
JOI Dacă cineva are o afacere, un magazin, o fabrică, nu ar pretinde oare de la angajaţii săi ca aceştia să folosească bine orele de muncă care le corespund şi să nu „ardă gazul de pomană”. Viaţa este afacerea noastră şi este păcat să o trăim fără să ne punem în serviciul celorlalţi. Trebuie să încercăm să dezvoltăm la maximum capacităţile şi posibilităţile noastre. Să punem la dispoziţia lui Dumnezeu şi a oamenilor talentele noastre!
VINERI Scurtă reflecţie despre textul Duminicii a 30-a de peste an. Citire din Evanghelia după
Nu este totul făcut (Săptămâna 7-a)
LUNI Adesea obişnuim să ne gândim că este inutil să facem ceva nou, deoarece considerăm că totul este făcut. Este o greşeală. Noi putem aduce aportul nostru prin ceea ce facem zilnic, prin aceasta contribuim la transformarea şi îmbunătăţirea lumii. Să nu spunem niciodată că nu putem face nimic. Totdeauna există ceva în jurul nostru care poate fi îmbunătăţit, perfecţionat, de ce nu, inventat.
MARŢI Benjamin Franklin a fost un exemplu clar al felului în care munca noastră, în decursul vieţii, transformă şi îmbunătăţeşte lumea.:
MIERCURI Până la vârsta de 84 de ani, Benjamin Franklin nu a încetat să muncească. Şi e bine să nu uităm că nu studiase decât doi ani la şcoală (avea doar două clase). Cu siguranţă că orice persoană de astăzi are mai multe cunoştinţe decât avea Franklin la aceeaşi vârstă. Putem replica: „Da, însă, el era un geniu.”. Nu, ajunge doar să privim cu atenţie în jurul nostru. Câţi Benjamin Franklin cunoaştem? Cu siguranţă mulţi: persoane care consideră meseria lor ceva serios şi responsabil; poate n-au inventat nimic, dar au contribuit la opera creatoare a lui Dumnezeu.
JOI Deseori poate spunem: „Aş dori să mă schimb, să fiu util”. Însă continuăm să ne comportăm la fel. Cu siguranţă că de ani de zile dorim o schimbare, dar o schimbare asemănătoare cu a celor care doresc să câştige la loterie sau la loto-pronosport, fără efort, degeaba. Şi aşa continuăm să ne complacem în aceleaşi defecte. Rămânem obosiţi, egoişti, comozi. Dacă Benjamin Franklin ar fi preferat comoditatea, acum nu ne-am fi bucurat de tot ceea ce a inventat. Curaj! Cu siguranţă că în noi există o fărâmă de inventatori.
VINERI Scurtă reflecţie despre textul Duminicii a 31-a de peste an. Citire din Evanghelia după Despre prietenie (Săptămâna 8-a)
LUNI Săptămâna aceasta vom reflecta asupra câtorva gânduri despre prietenie scrise de Saint-Exupery:
MARŢI Pe nimeni nu-l cunoaştem, dacă nu o facem din prietenie. Unde există bunăvoinţă, acolo există şi prietenie. Prietenia între oameni este dulce. Nimeni nu poate fi cu adevărat prieten al omului, dacă înainte nu a fost prietenul adevărului.
MIERCURI Prietenia este o ţintă, un pas şi o etapă înainte de a intra în plinătatea iubirii. Vârsta prieteniei, pas obligatoriu pentru a ajunge să fii om, îţi deschide orizontul universal al lumii.
JOI Când prietenul tău îţi vorbeşte cu sinceritate să nu-ţi fie teamă să-i spui „nu” sau „da”… pe un prieten nu trebuie să-l minţi, să-i ascunzi anumite lucruri. Prietenul are nevoie de tine să fii deschis, la fel cum şi tu ai nevoie de el, astfel amândoi puteţi să vă continuaţi drumul vieţii, convinşi fiind că răspunsul prietenului va fi cel mai potrivit pentru fiecare situaţie. Când prietenul tău tace, ascultă-i inima, pentru că şi fără cuvinte, în prietenie, gândurile şi dorinţele se împart cu bucurie.
VINERI Scurtă reflecţie despre textul Duminicii a 32-a de peste an. Citire din Evanghelia după
Termometre sau Termostate (Săptămâna 9-a)
LUNI De puţin timp lucrez în camera mea. Am o senzaţie ciudată. Parcă-mi lipseşte ceva. În cameră este frig. Privesc termometrul atârnat de perete: 15 grade. Plec să caut dispozitivul de reglare a temperaturii, îl montez şi aleg gradaţia dorită. Eh! Acum e cu totul altfel! Temperatura este plăcută. Privesc din nou termometrul: 20 de grade. La un moment dat aud un mic zgomot venind parcă dinspre dispozitiv. Este termostatul care s-a deconectat şi a oprit căldura, deoarece temperatura a ajuns la cea dorită de mine.
MARŢI Iarăşi aud trosnetul care iese dinspre radiator sau centrală. Cu siguranţă că termostatul iar a început să funcţioneze. Privesc spre termometru: 18 grade. Cât de practic este acest aparat numit termostat. Este un dispozitiv simplu, nesofisticat, capabil de a grada temperatura ambientală. Este un aparat care nu permite ca temperatura să teacă de la o extremă la alta, este echilibrul care face ca toţi să ne simţim bine.
MIERCURI Reflectând asupra temei frigului şi a căldurii mi-a venit în minte această afirmaţie a lui Martin Luther King (pastor protestant american care a luptat mult pentru drepturile negrilor):
JOI Când suntem termometre?
VINERI Scurtă reflecţie despre textul Duminicii a 33-a de peste an. Citire din Evanghelia după
Termometre sau Termostate? (Săptămâna 10-a)
LUNI Suntem termometre:
De fiecare dată când ne comportăm astfel, suntem simple termometre. Ne limităm doar să prezentăm ceea ce gândeşte, spune şi face majoritatea.
MARŢI Suntem termostate:
MIERCURI Suntem termostate:
JOI De fiecare dată când acţionăm astfel, suntem asemenea termostatelor. Cuvintele şi faptele noastre sunt capabile de a-i îndemna pe ceilalţi spre idealuri care merită să fie trăite. Suntem termostate pentru că nu ne este de ajuns să avem aceeaşi „temperatură” a mediului în care trăim, ci ne punem în mişcare pentru a îmbunătăţi şi a umaniza ambientul în care ne mişcăm.
VINERI Scurtă reflecţie despre textul Duminicii a 34-a de peste an. Citire din Evanghelia după
Advent (Săptămâna 11-a)
LUNI Adventul reprezintă „AŞTEPTAREA” Crăciunului. Aşteptarea iubirii şi bunei înţelegeri între oameni. Aşteptarea dreptăţii şi a păcii între naţiuni. Aşteptarea lui ISUS. A aştepta, însă, nu înseamnă a nu face nimic. A aştepta înseamnă a dori ceva, a iubi pe cineva, a trece la acţiune.
MARŢI Isus a venit în lume de mai bine de 2000 de ani pentru a-i salva pe toţi oamenii. Când afirmăm că Isus este Mântuitorul nostru, dorim să spunem cu adevărat că :
MIERCURI Există persoane care caută plinătatea vieţii pe căi diferite. Isus ne-a oferit posibilitatea de a avea plinătatea vieţii şi de a fi exemple pentru ceilalţi. El însuşi a fost primul model. Dumnezeu a dorit să-şi comunice propria viaţă prin mijlocirea lui Isus Cristos: de aceea spunem că el este MÂNTUITORUL nostru, pentru că prin intermediul său îl primim pe Duhul lui Dumnezeu, pe Dumnezeu însuşi. Isus este deci darul cel mai mare pe care Dumnezeu l-a făcut oamenilor. Şi acest dar Dumnezeu îl oferă continuu pentru că Isus este viu şi ni-L dăruieşte tuturor pe Duhul lui Dumnezeu.
JOI În faţa acestei veniri trebuie să ne convertim, să ne schimbăm. În ce mod pregătiţi venirea lui Isus? Veţi dedica un timp mai îndelungat rugăciunii? (Rugăciunea ne pune în prezenţa lui Dumnezeu şi ne dispune să acceptăm plinătatea vieţii). Vă veţi sacrifica pentru vreun coleg de-al vostru? (Astfel aţi putea fi germen de viaţă pentru alţii). Vă veţi revizui atitudinile voastre de fiu, coleg, elev…? Vă veţi schimba unele maniere de comportament?
VINERI Scurtă reflecţie despre textul Duminicii I din Advent. Citire din Evanghelia după
Despre Timpul liber (Săptămâna 12-a)
LUNI (Mt 8, 5-11: Mulţi vor veni de la răsărit şi de la apus în împărăţia cerurilor.) Toţi avem, în decursul unei zile, momente în care nu ne ocupăm cu activităţile noastre obişnuite: momente de timp liber. Activităţile zilnice ne obosesc şi ne secătuiesc energiile; timpul liber trebuie să-l folosim pentru a ne odihni şi recupera. Trebuie să respectăm momentele de odihnă: este un drept al nostru. Pentru a profita de momentele de odihnă pe care le avem la îndemână şi a le face mai efective şi formative, trebuie să ni le planificăm şi să le organizăm la fel cum ne planificăm momentele de activitate.
MARŢI (Lc 10, 21-24: Isus o tresărit de bucurie în Duhul Sfânt.) Toţi avem nevoie de momente de odihnă. Dacă ideile nu sunt clare, dacă reflecţiile nu apar la momentul oportun, nu facem nimic bun. Trebuie să învăţăm să ne relaxăm, pentru a putea depăşi oboseala. Între orele de clasă, între orele de muncă la atelier, câteva minute de pauză sunt uneori suficiente pentru a ne recăpăta forţe proaspete. Dacă nu ştim să profităm corect de momentele de odihnă, nu vom putea profita bine nici de timpul de lucru.
MIERCURI (Mt 4, 18-22: Ei au lăsat numaidecât barca şi pe tatăl lor şi l-au urmat pe Isus.) O altă faţetă a odihnei este distracţia. Distracţia nu are ca scop unic petrecerea de momente plăcute, ci să ofere o stare de linişte persoanelor. Distracţia poate fi: culturală, formativă, muzicală, de lucru manual, sportivă… Cel care nu face nimic, pierde timpul de odihnă.
JOI (Mt 7, 21, 24-27: Cine face voinţa Tatălui va intra în împărăţia cerurilor.)
VINERI (Mt 9, 27-31: Doi orbi care au crezut în Isus au fost vindecaţi. ) Scurtă reflecţie despre textul Duminicii a II-a din Advent. Citire din Evanghelia după
CRĂCIUNUL (Săptămâna a 14-a)
Luni (Mt 21, 23-27: Botezul lui Ioan de unde era) Timpul Crăciunului este mai frumos, dacă oferim celor din jur un surâs, dacă suntem mai buni, dacă prietenii şi rudele se iubesc şi se înţeleg, dacă se trăieşte fraternitatea, dacă luptăm pentru ca în lume să fie mai puţină nedreptate, dacă ne încredem mai mult în Dumnezeu, dacă venim în ajutorul celor nevoiaşi, dacă ne gândim mai mult la ceilalţi. Dacă tot ceea ce am enumerat se pune în practică, din toată inima, cu adevărat putem spune că este CRĂCIUN!
Marţi (Mt 10, 28-33: Să nu vă temeţi de cei care ucid trupul) Crăciun: celebrarea naşterii lui Isus. La începutul Adventului am văzut că Isus este darul cel mai mare pe care Dumnezeu l-a făcut oamenilor. Dumnezeu ne-a făcut un dar: această favoare gratuită, dată pentru că Dumnezeu ne iubeşte este Isus Cristos. A celebra Crăciunul înseamnă, înainte de toate, a mulţumi pentru faptul că Dumnezeu ni l-a dăruit pe Fiul său.
Miercuri ( In 15, 9-17: Nu vă mai numesc slugi, ci prieteni) Cu toţi celebrăm, în fiecare an, ziua de naştere. Întreaga familie se bucură că s-a născut o persoană nouă şi dorim să ne amintim acea primă zi din viaţa acesteia, în care este primită în mijlocul nostru cu bucurie şi speranţă. A celebra ziua de naştere nu înseamnă doar să celebrăm faptul că cineva s-a născut, ci mai mult că cel care s-a născut ESTE ACUM ÎN MIJLOCUL NOSTRU: de exemplu, dacă celebrăm aniversarul naşterii tatălui, ceea ce facem este să celebrăm faptul că avem tată, că este alături de noi, că ne iubeşte şi-l iubim, că ne bucurăm de prezenţa sa şi de compania sa.
Joi (Lc 7, 24-30: Ioan este trimisul care pregăteşte calea Domnului) Celebrând Crăciunul înseamnă a celebra naşterea lui Isus, dar ştiind că acum este între noi. Prezenţa lui Isus între noi o celebrăm la Sfânta Liturghie. Sfânta Liturghie o celebrăm în fiecare zi. Zilnic ne gândim la un aspect din viaţa lui Isus. De Crăciun ni-L amintim pe Isus născut în Bethleem. Crăciunul nu este deci o zi izolată, ci o sărbătoare în care ne amintim de viaţa şi prezenţa lui Isus Cristos între noi.
Vineri (In 5, 33-36: Ioan este făclia care arde şi luminează) Scurtă reflecţie despre textul Duminicii IV din Advent. Citire din Evanghelia după
DESPRE MUNCĂ (Săptămâna a 15-a)
Luni - A dobândi obiceiul de a examina şi evalua propria muncă, după ce aţi realizat ceva, este un mod potrivit de a vă îmbunătăţi capacităţile.
Marţi
Miercuri Trebuie să ştiţi să vă motivaţi pentru a vedea în muncă un drept, mai mult decât o obligaţie. Iubiţi şi valorizaţi orice muncă deoarece este expresia persoanei care o realizează. Trebuie să fiţi conştienţi de faptul că societatea nu poate să admită pe cei care trăiesc pe „spinarea celorlalţi”. Munca este, de asemenea, un mod de a-l deosebi pe om de animale.
Joi Nu precupeţiţi niciun efort pentru a face lucrurile bine. Munca nu este doar rezultatul a ceea ce se vede; în orice muncă, lucru, există şi o dimensiune internă. Când depuneţi efort, munciţi: trebuie să valorizaţi mai mult atitudinile decât rezultatul muncii.
Vineri
Scurtă reflecţie despre textul Duminicii Botezul Domnului. Citire din Evanghelia după Săptămâna de rugăciune pentru unitatea creştinilor (Săptămâna a 17-a)
Luni Ecumenismul înseamnă un drum spre unitate. Unitatea creştinilor. Episcopii, păstorii Bisericii, reuniţi la Roma, au afirmat că ecumenismul este promovat în mod special prin rugăciuni reciproce. Aceste afirmaţii sunt un ecou explicit a ceea ce afirma Conciliul Vatican II: „ Nu există ecumenism autentic fără convertire interioară”. În zilele noastre, poate, se constată un oarecare scepticism şi o indiferenţă faţă de această realitate, însoţită de o lipsă de speranţă pentru că nu se văd rezultate concrete, palpabile. Dacă există o astfel de criză în eforturile pentru unitate, motivul profund este că există puţină credinţă şi speranţă în harul Duhului Sfânt.
În realitate, s-a parcurs un drum lung, cu momente semnificative: Ierusalim, Constantinopol, Roma, Geneva, Canterbury. Aceste oraşe amintesc de întâlnirile istorice ale papilor Paul al VI şi Ioan Paul al II-lea, cu alţi reprezentanţi ai Bisericilor creştine. Conciliul Vatican II declara: „ Reconcilierea tuturor creştinilor depăşeşte eforturile şi capacităţile umane”. Trebuie să reînnoim rugăciunea pentru unitate, aceea a lui Isus: „ca toţi să fie una”. Să ne rugăm în această săptămână cu fervoare, convinşi fiind că unitatea este un dar al lui Dumnezeu.
Miercuri Rugăciunile noastre din aceste zile trebuie să aibă această intenţie: Ca Biserica să fie familia frăţească a lui Dumnezeu, deschisă tuturor, fără diviziuni, care luptă şi peregrinează până va ajunge la fericirea cerească..
Joi Această săptămână de rugăciune pentru unitatea creştinilor a fost propusă de Paul Couturier, un preot catolic din Lyon, Franţa; această iniţiativă având un ecou universal. Lozinca care ar putea ghida rugăciunile noastre ar putea fii aceasta: „Chemaţi la unitate de către crucea lui Cristos”. Cruce care ne descoperă iubirea lui Dumnezeu, ne împacă, ne deschide drumul pentru a putea depăşi separările şi divizările din Biserică şi din societate.
Vineri Scurtă reflecţie despre textul Duminicii a III. de peste An. Citire din Evanghelia după
EDUCATORI ŞI SFINŢI (Săptămâna a 18-a)
LUNI Sfântul Toma de Aquino (28 ianuarie): a abandonat castelul părinţilor săi, pentru a studia la Montecassino (Italia) şi la Universitatea din Napoli (Italia). În anul 1240, a intrat în Ordinul Dominicanilor. A rămas fidel vocaţiei sale, în ciuda piedicilor puse de familia sa, care nu se putea împăca cu gândul că Toma nu va duce mai departe renumele familiei. Filozofia sa s-a răspândit repede, astfel, la 15 august 1257, a fost primit în rândul profesorilor Universităţii din Paris. Operele sale teologice vor avea o influenţă decisivă în secolele care aveau să vină. Nu a căutat nici o recompensă pentru munca sa din partea lui Dumnezeu: unica dorinţă arzătoare a fost să-l întâlnească pe Dumnezeu însuşi.
MARŢI Sfântul Benilde, Frate al Şcolilor Creştine (29 ianuarie). S-a născut la Thuret, aproape de Clermont, în Franţa, la data de 14 iunie 1805. A intrat în Congregaţia Fraţii Şcolilor Creştine, la 10 februarie 1820. Misiunea vieţii sale a fost educarea copiilor. S-a distins în activitatea sa de catehet prin spiritul său de rugăciune şi de caritate. Toţi îl iubeau. Influenţa asupra elevilor săi a fost mare, atât prin exemplul vieţii sale, cât şi prin predarea religie.
MIERCURI Sfântul Mutien Marie, Frate al Şcolilor Creştine (30 ianuarie). S-a născut la 20 ianuarie 1841, în localitatea Moellet, din Belgia. În casa părinţilor săi, a primit o educaţie profund creştină şi exemplară, de mic fiind un model pentru colegii săi, îndeosebi în ce priveşte pietatea faţă de Sfânta Fecioară Maria. La vârsta de 15 ani a intrat în Congregaţia Fraţii Şcolilor Creştine. S-a dedicat cu multă abnegaţie tuturor activităţilor şi sarcinilor încredinţate de superiorii săi. O frază care să caracterizeze întreaga sa viaţă ar putea fi aceasta: Fratele Mutien Marie a fost un om ascultător şi serviabil. A murit la 30 ianuarie 1917. Imediat după moarte sa, mulţi dintre cei care au apelat la ajutorul şi mijlocirea sa au fost ascultaţi şi ajutaţi.
JOI Sfântul Ioan Bosco, patronul Şcolilor Profesionale (31 ianuarie). Provine dintr-o familie umilă şi a trebuit să facă faţă multor dificultăţi pentru a putea studia să ajungă preot şi astfel să se dedice educării copiilor şi tinerilor, cu precădere celor mai săraci. A înfiinţat Congregaţia Saleziană, care îi continuă opera în întreaga lume. A murit la 31 ianuarie 1888.
Vineri Scurtă reflecţie despre textul Duminicii IV din Timpul de peste an. Citire din Evanghelia după Sf. Mc 1,21-28
DESPRE MUNCĂ II (Săptămâna a 19-a)
LUNI
MARŢI Oamenii se exprimă prin ceea ce realizează. Trebuie să vă cultivaţi posibilităţile de exprimare. Puteţi munci împreună, însă fiecare trebuie să ofere ce are mai bun din el şi să încerce să nu-i copie pe ceilalţi. Fiind originali, arătaţi celorlalţi ceea ce sunteţi. Copiindu-i pe ceilalţi demonstraţi doar cum sunt ceilalţi.
MIERCURI Să descoperim împreună viziunea creştină asupra muncii:
JOI Omul nu poate trăi fără să muncească.
Vineri Scurtă reflecţie despre textul Duminicii VI din Timpul de peste an. Citire din Evanghelia după Marcu 1,40-45
SPIRIT CRITIC (Săptămâna a 16-a)
LUNI Pe durata întregii zile primim multe informaţii (învăţături) din partea profesorilor, a părinţilor, a prietenilor, prin intermediul televiziunii, a radioului, a cinematografului, a lecturilor, jocurilor, a situaţiilor şi evenimentelor care au loc aproape de noi sau mai departe. Toate aceste informaţii pe care le primim trebuie să le clasificăm, să le alegem, să le criticăm acest fapt cerând din partea noastră un efort de interiorizare. Trebuie să ne luăm momente de linişte pentru a putea reflecta şi asimila aceste conţinuturi care pot influenţa modul nostru de a fi şi de a acţiona.
MARŢI Pentru a putea judeca corect un fapt, trebuie mai întâi să ne îmbogăţim spiritul critic: să ne informăm, să ne consultăm părinţii, prietenii, cărţile… Să ne gândim că nu putem judeca corect un fapt, înainte de a-l cunoaşte. Ar fi un semn de îngâmfare să dorim să vorbim despre un lucru despre care nici să nu avem habar, în plus ne-am expune unor situaţii ridicole. Nimeni nu deţine adevărul absolut, de aceea trebuie să valorizăm părerea fiecăruia.
MIERCURI „Nu judecaţi şi nu veţi fi judecaţi!”
JOI Ceea ce nu putem, de asemenea, accepta este faptul de a gândi că totul este „adevărat”. Sunt unii oameni, care din lipsa unei formări temeinice sau din lipsă de prudenţă, îşi expun părerile referitoare la unele lucruri despre care habar nu au. Alţii, doresc să-şi impună părerile ca modalitate de a-i domina pe ceilalţi. Această ultimă modalitate este frecventă îndeosebi la persoanele care dispun de mijloace de comunicaţie precum reviste, periodice, TV, radio. Adesea, persoanele care apar la TV, fac publicitate unui mod de viaţă sau de a înţelege viaţa şi relaţiile cu ceilalţi care este departe de tot ceea ce ar putea constitui un motiv de creştere şi dezvoltare a persoanei şi a societăţii. Acele persoane cred că posedă adevărul întreg iar opinia lor îi poate influenţa uşor pe cei care nu au un spirit critic. Simţul nostru critic pe care trebuie să-l formăm încetul cu încetul, ne va ajuta să deosebim care sunt părerile pe care trebuie să le ascultăm şi pe care trebuie să le refuzăm pentru că ar putea influenţa în mod negativ comportamentul nostru.
Vineri Scurtă reflecţie despre textul Duminicii a II-a din Timpul de peste an. Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după Sf. Ioan 1,35-42
DESCHIDEREA FAŢĂ DE CEILALŢI I (Săptămâna a 20-a)
LUNI Trebuie să căutaţi orice ocazie care să încurajeze întâlnirile, comunicarea, legăturile cu ceilalţi. Orice persoană are nevoie de ceilalţi: tovărăşie, înţelegere, prietenie.
MARŢI Renunţaţi la vanitate şi la minciună. Fiţi umili şi discreţi în discuţiile voastre. Aceste calităţi vă fac plăcuţi în faţa celorlalţi.
MIERCURI Trebuie să ajungeţi să descoperiţi că a discuta cu ceilalţi, a comunica, înseamnă a vă pune la dispoziţie, a crea o legătură de simpatie, şi nu a vă impune propriile păreri.
JOI Nu creşteţi cu adevărat, dacă nu creşteţi alături de ceilalţi şi pentru ceilalţi. Trebuie să învăţaţi să ascultaţi, să-i lăsaţi pe ceilalţi să vorbească, să ştiţi să-i înţelegeţi. Să fiţi convinşi de faptul că nu deţineţi adevărul întreg. A putea sta de vorbă cu persoane de vârstă diferită şi de condiţii sociale diferite este o îmbogăţire preţioasă.
Vineri Scurtă reflecţie despre textul Duminicii VII din Timpul de peste an. Citire din Evanghelia după Marcu 2,1-12
POSTUL MARE (Săptămâna a 21-a)
LUNI Postul Mare este un timp de pregătire pentru PAŞTI.
MARŢI CONVERTIRE înseamnă a schimba răul în bine, iar ceea ce este bine deja a îmbunătăţi. Această convertire afectează gândurile, cuvintele şi acţiunile noastre.
MIERCURI Astăzi este MIERCUREA CENUŞII.
JOI CONVERTIREA trebuie să se manifeste în adecvarea faptelor şi comportamentului meu cu spiritul Evangheliei.
Vineri Scurtă reflecţie despre textul Duminicii I din Postul Mare. Citire din Evanghelia după Sf. Mc 1,12-15
POSTUL MARE II (Săptămâna a 24-a)
LUNI Timpul Postului Mare ne propune o cale pentru a ajunge la dobândirea unei vieţi autentice şi pe deplin umane, pentru a ajunge să fim, puţin câte puţin, tânăr sau tânără plăcuţi în faţa lui Dumnezeu. Calea care conduce la această stare este CONVERTIREA, transformarea interioară, eliberarea de propriul nostru egoism, renaşterea la o nouă viaţă.
MARŢI Convertirea, schimbarea vieţii, dorinţa de a avea o inimă nouă, nu sunt cuvinte în zadar. Sunt atitudini ce conduc la luciditate, la recunoaşterea propriei persoane şi a celor de lângă noi, la îndreptare, la deschidere faţă de ceilalţi, la a dărui şi a ne dărui. În acest drum de convertire nu suntem singuri. Cristos este alături de noi şi suntem un popor de fraţi şi surori care luptă pentru acelaşi ideal. Rugăciunea, Sfânta Liturghie ne dau forţa pentru a urma drumul şi a ne converti viaţa, zilnic, în sintonie cu Evanghelia, Cuvântul lui Dumnezeu.
MIERCURI Mesajul central al Postului Mare este: „CONVERTIŢI-VĂ”. Mesajul central pe care omul modern îl aude mereu este „DISTRAŢI-VĂ”. Cea mai bună modalitate de a intensifica convertirea noastră ar fi conversaţia. Conversaţia, dialogul, cu tot cea ce presupune aceasta, a ieşi din interiorul nostru şi al accepta pe celălalt, respectându-l şi iubindu-l.
JOI Biserica ar trebui să acorde acelaşi interes, pe care îl acordă agenţiile de turism pentru distracţie, însă eforturile să fie îndreptate pentru convertirea membrilor ei. Convertirea însemnând ca omul să se întâlnească cu el însuşi şi cu ceilalţi. Ca să ştie să-i accepte, ca să ofere şi să primească, ca să intre în jocul căutării pline de iubire a adevărului şi a păcii.
Vineri Scurtă reflecţie despre textul Duminicii IV din Postul Mare. Citire din Evanghelia după Sf. Ioan 3,14-21
DESPRE SINCERITATE ŞI ANGAJARE (Săptămâna a 22-a)
LUNI Sinceritatea înseamnă armonia între ceea ce gândesc, ceea ce spun şi ceea ce fac. Trebuie să fiu consecvent cu ceea ce spun: asta presupune curaj şi prudenţă. Nu trebuie să mă las dominat de impulsuri şi sentimente necontrolate. Există multe persoane care au foarte multe idei, dar nu le pun niciodată în practică. Doar vorbe…
MARŢI A spune contrariul a ceea ce gândim înseamnă a fi mincinoşi. Trebuie să alungăm minciuna din gândurile, vorbele şi faptele noastre ( a ne înşela pe noi înşine este mai rău decât a-i înşela pe alţii) MIERCURI Trebuie să ne motivăm să fim persoane nobile, fără intenţii ascunse în gânduri, vorbe şi fapte.
JOI Trebuie să ştim să distingem între un om de cuvânt şi unul care vorbeşte mult. Nu este acelaşi lucru a vorbi, şi a face: în faptă, este implicată persoana întreagă. În vorbe este implicată doar limba.
Vineri Scurtă reflecţie despre textul Duminicii II din Postul Mare. Citire din Evanghelia după
DESPRE TIMPUL LIBER 2 (Săptămâna a 27-a)
LUNI (In 8, 12-20) Este un semn de maturitate să ştiţi să transformaţi timpul liber în momente de îmbogăţire culturală. Să ştiţi să vă bucuraţi de lucrurile simple: să nu consideraţi că a fi fericit înseamnă a poseda lucruri scumpe sau extraordinare. Situaţiile actuale oferă un spaţiu larg timpului liber, care poate fi umplut de o multitudine de hobby-uri. Trebuie să vă străduiţi să lărgiţi câmpul hobby-urilor voastre.
MARŢI (In 8, 21-30) Să planificaţi cu atenţie momentele lungi de timp liber: vacanţele de Crăciun, de Paşti sau de vară. Să încercaţi, în măsura în care aveţi posibilitatea, să vă integraţi în diferite grupuri sau cercuri: de sculptură, de pictură, de sport, de îngrijire a naturi, sau să-i ajutaţi pe părinţii voştri la munca câmpului sau alte activităţi din gospodărie.
MIERCURI (In 8, 31-42) Valori ale timpului liber:
JOI (In 8, 51-59) Cum să vă organizaţi timpul, după ce terminaţi orele la şcoală?
Vineri şi Sâmbătă Scurtă reflecţie despre textul Duminicii de Florii. Citire din Evanghelia după Sf. Marcu 14, 1-15,47 (Vezi Noul Testament: Cancelarie sau Capelă)
LUNA MAI (Săptămâna a 29-a)
LUNI Devoţiunea în cinstea Sfintei Fecioare Maria nu porneşte de la noi, ci de mai sus: nu este impulsionată de afectivitate, ci de credinţă. Este înainte de orice, adeziune la Dumnezeu şi acceptarea planului său cu noi. Dumnezeu a dorit să o asocieze pe Sfânta Fecioară la opera sa de mântuire. Prin Maria, Dumnezeu l-a oferit lumii pe Fiul său Unic. Cristos a făcut întotdeauna voinţa Tatălui. Ca fraţi şi discipoli ai lui Isus, să ne bucurăm că Dumnezeu ne-a dăruit o astfel de Mamă cerească.
MARŢI Dumnezeu a ales-o pe Maria pentru Fiul său şi pentru noi. De aceea e bine să o primim ca pe o Mamă. Ne atrag frumuseţea şi bunătatea ei. Înainte de orice descoperim fericirea noastră, dacă ne încredinţăm VOINŢEI Tatălui.
MIERCURI Cultul nostru oferit Mariei nu este altceva decât o mulţumire continuă adusă iubirii lui Dumnezeu faţă de noi. Ar fi o eroare gravă să considerăm devoţiunea în cinstea Sfintei Fecioare Maria ca un accesoriu inutil, care ar putea să dăuneze cultului nostru adus lui Dumnezeu. Cultul adus Sfintei Fecioare Maria este expresia voinţei de mântuire a lui Dumnezeu, voinţă care ascunde un mister mare de iubire.
JOI Maria este, alături de Isus Cristos, cel mai mare dar pe care Dumnezeu l-a făcut omenirii. Misterul Fiului include şi misterul Mamei. Să nu ne fie teamă să o acceptăm pe Maria ca Mamă! E bine să primim cu inimă umilă şi deschisă întreaga iubire a lui Dumnezeu care se întâlneşte în Maria!
Vineri Scurtă reflecţie despre textul Duminicii a IV-a a Paştelui. Citire din Evanghelia după Sf. Ioan 10, 11-18
LA SALLE (Săptămâna a 31-a)
LUNI (Lc 12, 32-34: Tatăl vostru vă dă cu plăcere împărăţia) Biserica a proclamat că Ioan de La Salle este SFÂNT: acest lucru înseamnă că a îndeplinit mereu voinţa lui Dumnezeu. I-a slujit şi iubit pe toţi îndeosebi pe cei mai nevoiaşi şi uitaţi de către semenii lor. Pentru el a-L sluji pe Dumnezeu a însemnat să-i slujească pe cei din jurul său, îndeosebi pe copii şi tineri. Şi-a oferit viaţa pentru a trăi şi a anunţa vestea cea bună MARŢI (In 10, 22-20: Eu şi cu Tatăl una suntem) Ca educator, a descoperit, inspirat fiind de Dumnezeu că educaţia copiilor şi în mod particular a celor mai nevoiaşi era problema cea mai urgentă a timpului său. Aceasta l-a determinat să fie un educator dedicat în totalitate copiilor săi. A revalorizat misiunea educatorilor, care era depreciată în acel timp. A fost primul care a înfiinţat Şcoli normale, unde să se formeze viitorii educatori. MIERCURI (In 12, 44-50: Eu, lumina, am venit în lume) A anunţat cuvântul lui Dumnezeu cu mult curaj. A dorit ca în toate şcolile înfiinţate de el numele lui Dumnezeu să fie respectat iar rugăciunea să aibă un loc important. A dorit ca toţi elevii să iasă din şcolile înfiinţate de el cu o viaţă creştină solidă. A dorit ca toate explicaţiile pe care elevii le primeau să le fie folositor pentru a putea fi creştini mai buni, acasă, pe stradă, la locul de muncă, în societate.
JOI (In 13, 16-20: Cine primeşte pe cel trimis de mine pe mine mă primeşte.) Încetul cu încetul a dat naştere Institutului Fraţii Şcolilor Creştine. Una din grijile sale majore era aceea de a forma învăţători-religioşi care să lucreze spre binele copiilor şi a tinerilor. Nu au lipsit unii tineri generoşi care s-au alăturat lui în această aventură. Fondarea Institutului Fraţii Şcolilor Creştine i-a pricinuit multe neajunsuri şi dureri, inclusiv persecuţii. Cu toate acestea a lăsat posterităţii un Institut care s-a extins în toată lumea.
Vineri şi Sâmbătă Scurtă reflecţie despre textul Duminicii a V-a a Paştelui. Citire din Evanghelia după Sf. Ioan 15, 1-8 (Vezi Noul Testament: Cancelarie sau Capelă)
Despre muncă (Săptămâna a 23-a)
LUNI Lipsa locurilor de muncă, şomajul, sunt realităţi prezente şi în societatea noastră. Presa nu încetează să ne informeze despre acestea, aproape zilnic. Întreaga societate este interesată să găsească diferite soluţii la această problemă. Munca se află la baza societăţii noastre.
MARŢI Voi aveţi fericirea de a avea „un loc de muncă”, o activitate – studiul – şi de aceea aveţi obligaţia să vă faceţi datoria cât mai bine. (In lume există milioane de copii şi tineri care nu au posibilitatea să frecventeze vreo şcoală). MIERCURI Ştiţi să vă organizaţi munca, astfel încât să nu vă plictisească şi să o realizaţi repede? Aţi putut experimenta satisfacţia pe care o produce realizarea unei activităţi, munci atunci când aţi ştiut să vă organizaţi?
JOI Obiectivul mediilor de comunicaţie este ca să ne informeze despre unele evenimente care se petrec în lume. Nu putem să ne mulţumim doar cu această simplă prezentare, ci trebuie să ne informăm şi noi, să căutăm alte mijloace de formare şi informare. Nu trebuie să fim doar simplii receptori, ci să încercăm să alegem, să analizăm, să comparăm, să aprofundăm, sintetizăm, informaţia pe care o deţinem.
Vineri Scurtă reflecţie despre textul Duminicii a III-a a Postului Mare. Citire din Evanghelia după sfântul Ioan 2,13-25
Despre libertate (Săptămâna a 35-a)
LUNI Ne place tuturor să vorbim despre libertate. Este o temă faţă de care oamenii de astăzi, îndeosebi tinerii se arată foarte interesaţi şi sensibili. Libertatea nu este doar un accesoriu al persoanei. Persoana este liberă şi acţionează cu LIBERTATE, în caz contrar îi lipseşte ceva esenţial. Trebuie să ne maturizăm în ceea ce priveşte viziunea noastră faţă de libertate. CINEVA ESTE LIBER CÂND ESTE STĂPÂN PE SINE ÎNSUŞI.
MARŢI Cuvântul LIBERTATE este unul dintre cele mai des folosite. Însă, atenţie, nu tot ceea ce oamenii numesc libertate, chiar şi este. Adevărata libertate nu constă în a face tot ceea ce ne place. Persoana este liberă doar atunci când caută adevărul şi se străduieşte să trăiască în adevărul pe care l-a găsit. Voinţa noastră va fi mai fermă, cu cât noi vom fi mai disponibili faţă de semenii noştri. De aceea, cuvântul LIBERTATE este uşor de pronunţat dar mai greu de pus în practică.
MIERCURI Credinţa creştină este o chemare la libertate. Acest fapt ni-l aminteşte Sf. Paul: „Voi fraţilor aţi fost chemaţi la libertate). Deseori şi foarte uşor confundăm libertatea cu libertinajul. Din această cauză apostolul Paul ne aminteşte : „Aveţi grijă să nu transformaţi libertatea într-un pretext de a face ceea ce voiţi.”
JOI Câteva idei care ne prezintă drumul pe care îl parcurge libertatea:
Vineri Scurtă reflecţie despre textul Duminica a XI – a de peste an: citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după Sfântul Marcu 4,26-34
Cu tine – prieteni şi fraţi (Săptămâna 36-a) LUNI Iată-ne ajunşi aproape de finalul acestui an şcolar 2008-2009. Un an în care fiecare dintre noi a avut posibilitatea de contribui la construirea personalităţii sale, prin tot ceea ce am învăţat pe parcursul celor 36 de săptămâni de teorie şi de practică.
MARŢI Cu tine – prieteni şi fraţi. La sfârşit de an şcolar este bine să ne readucem aminte de semnificaţia acestui moto şi să vedem în ce măsură am trăit şi am pus în practică cele ce ne-a sugerat acesta. O activitate concretă la care au participat majoritatea dintre noi, a fost proiectul Ajută construind – prin ajutorul acordat la construirea unei case în Tămăşeni, pentru două doamne în vârstă care şi-au pierdut casa în urma inundaţiilor din vara anului 2008. MIERCURI Cu tine JOI Prieteni şi fraţi
Beatificarea Fratelui Rafael Luis Rafiringa (Săptămâna 34-a) LUNI MARŢI Beatificarea Fratelui Rafael este un dar pentru Familia lasalliană, în general, şi pentru districtul din Madagascar, în special. Fratele Rafael ocupă un loc special în istoria naţiunii malgaşe, ceea ce face ca acest moment să fie important nu doar pentru cei din Familia lasalliană, ci pentru tot poporul malgaş. Fratele Rafael s-a născut la 1 mai 1856, în Antanarivo. A fost un mare educator, catehet şi lider al poporului malgaş. A ştiut să înfrunte cu mult curaj şi succes situaţia dificilă prin care trecea ţara sa natală – Madagascar. A desfăşurat o activitate misionară impresionantă în ţara sa, în mod special în timpul celor două războaie din anii 1883 şi 1895. A fost în închisoare din cauza convingerilor sale, dar a rămas fidel credinţei şi vocaţiei sale. MIERCURI În anul 1883, când au fost expulzaţi de pe insulă toţi preoţii, călugării şi călugăriţele din Europa şi America, deci care nu erau de origine malgaşă, Fr. Rafael singurul călugăr de origine malgaşă de pe insulă, a fost ales ca Preşedinte al Uniunii Catolice din Madagascar, dirijând în mod efectiv Biserica catolică din Madagascar, în acele vremuri tulburi, asumându-şi responsabilitatea de a susţine şcoli, de a prezida celebrări ale Cuvântului duminicale, de a anima zile de reculegere şi exerciţii spirituale. A animat, de asemenea, reţeaua de şcoli creştine, ajutând, în mod efectiv, la formarea învăţătorilor şi a cateheţilor. JOI Fratele Rafael a fost, de asemenea, şi un mare lingvist, poet, scriitor, traducător, autor al unor tratate de pedagogie ( a participat la elaborarea Dicţionarului Francez-Malgaş – numit Mazac) şi al unor scrieri religioase precum vieţile sfinţilor şi alte şi scrieri de spiritualitate. Pentru intensa sa activitate literară, a fost numit, în anul 1902 membru al Academiei din Madagascar. A primit din partea Franţei Medalia de aur al Meritului civil, pentru succesul eforturilor sale de a normaliza relaţiile dintre Franţa şi Madagascar. Fratele Rafael Luis Rafiringa rămâne un model nu doar pentru Madagascar, ci pentru întreaga Biserică. A murit în faimă de sfinţenie la 19 mai 1919, în localitatea Fianarantsoa. La 18 octombrie 1979, Fraţii au cerut papei Ioan Paul al II-lea introducerea cauzei de beatificare a Servului lui Dumnezeu Fratele Rafael Luis Rafiringa.
VINERI Scurtă reflecţie despre textul din Duminica Preasfintei Treimi. Citire din Evanghelia după
|